Termenul "Liturghie"este de origine greaca. La inceput, cuvantul "Liturghie" desemna orice actiune sau lucrare in interes public sau comun. In Antichitatea greaca, termenul.Liturghie. avea o intrebuintare nereligioasa.

In crestinism, cuvantul .Liturghie. va desemna pe de o parte oficiul sacramental, iar pe de alta parte, lucrarea, exercitarea sau indeplinirea actelor de cult savarsite de slujitorii cultului crestin, incepand cu Sfintii Apostoli.

Locul savarsirii Sfintei Liturghii este biserica. Ea mai poate fi savarsita cu binecuvantarea episcopului si afara sau in vreo casa. Lucrul principal este ca la savarsirea Sfintei Liturghii sa existe Sfantul Antimis. Fara el nu poate fi savarsita.

In Biserica Ortodoxa sunt folosite astazi trei liturghii: a Sfantului Ioan Gura de Aur, a Sfantului Vasile cel Mare si cea a Sfantului Grigorie Dialogul.

I Liturghia Catehumenilor

Sfintele usi sunt deschise si perdeaua ridicata. Diaconul, stând în fata usilor împaratesti zice cu glas mare:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte.

Preotul, având capul descoperit, ia Sfânta Evanghelie cu amândoua mâinile, o ridica putin si face semnul Sfintei Cruci pe sfântul antimis, începând cu capatul de sus, apoi cu cel de jos, la stânga si la dreapta zicând:

Preotul: Binecuvântata este împaratia Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Preotul închide sfintele usi, iar diaconul zice ectenia mare. Daca nu este diacon o zice preotul din altar.

Ectenia Mare
Diaconul: Cu pace Domnului sa ne rugam.

În timpul ecteniei mari strana raspunde dupa fiecare ectenie de cerere.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pentru pacea de sus si pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului sa ne rugam.

Pentru pacea a toata lumea, pentru buna starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului sa ne rugam.

Pentru sfânta biserica aceasta si pentru cei ce cu credinta, cu evlavie si cu frica de Dumnezeu intra într-însa, Domnului sa ne rugam.

Pentru Prea Fericitul Parintele nostru (N) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N), pentru cinstita preotime si cea întru Hristos diaconime, si pentru tot clerul si poporul, Domnului sa ne rugam.

Pentru (aici se pomeneste Cârmuirea tarii, dupa îndrumarile Sfântului Sinod), Domnului sa ne rugam.

Pentru sfânt locasul acesta, tara aceasta si pentru toate orasele si satele si pentru cei ce cu credinta locuiesc într-însele, Domnului sa ne rugam.

Pentru buna-întocmire a vazduhului, pentru îmbelsugarea roadelor pamântului si pen tru vremuri pasnice, Domnului sa ne rugam.

Pentru cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiti si pentru mântuirea lor, Domnului sa ne rugam.

Aici se pot adauga si alte ectenii pentru felurite cereri.

Pentru ca sa fim izbaviti noi, de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.

Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim.

Când strana cânta Preasfânta Nascatoare..., preotul zice încet rugaciunea antifonului întâi.

Strana: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi.

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea Antifonului întâi
Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, a Carui stapânire este neasemanata si slava neajunsa, a Carui mila este nemasurata si iubire de oameni negraita, Însuti Stapâne, dupa milostivirea Ta, cauta spre noi si spre sfânta biserica aceasta, si fa bogate milele Tale si îndurarile Tale cu noi si cu cei ce se roaga împreuna cu noi. Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si închinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cânta acum antifonul întâi. La încheierea antifonului, diaconul sta din nou înaintea sfintelor usi, îsi ridica orarul si zice ectenia mica.

Ectenia Mica
Diaconul: Iara si iara cu pace, Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne, miluieste.

Diaconul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim. Când strana cânta Preasfânta Nascatoare..., preotul zice încet rugaciunea antifonului îal doilea.

Strana: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea Antifonului al doilea
Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, mântuieste poporul Tau si binecuvânteaza mostenirea Ta; plinirea Bisericii Tale o pazeste, sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale, Tu pe acestia îi prea mareste cu dumnezeiasca puterea Ta si nu ne lasa pe noi, cei ce nadajduim întru Tine. Cu glas tare preotul zice ecfonisul.

Preotul: Ca a Ta este stapânirea si a Ta este împaratia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cânta acum antifonul al doilea. La încheierea antifonului, diaconul sta iarasi în fata icoanei Nascatoarei de Dumnezeu, ridica orarul si zice ectenia mica.

inapoi Ectenia Mica

Diaconul: Iara si iara cu pace, Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne, miluieste

Diaconul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim.

Când diaconul intra în altar pe usa dinspre miazazi, sta la locul sau la sfânta masa si se înclina în fata preotului, în timp ce preotul zice rugaciunea antifonului al treilea.

Strana: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea Antifonului al Treilea (Fericirile)
Preotul: Cel ce ne-ai daruit noua aceste rugaciuni obstesti si împreuna-glasuite, Cel ce si la doi si la trei, care se unesc în numele Tau, ai fagaduit sa le împlinesti cererile, Însuti, si acum, plineste cererile cele de folos ale robilor Tai dându-ne noua, în veacul de acum, cunostinta adevarului Tau, si în cel ce va sa fie, viata vesnica daruindu-ne.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Ca bun si iubitor de oameni esti si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În timp ce strana cânta antifonul al treilea sau Fericirile, preotul si diaconul fac trei închinaciuni înaintea Sfintei Mese. Preotul ridica Sfânta Evanghelie si o da diaconului. Diaconul merge înaintea preotului în jurul altarului. Ei ies pe usa dinspre miazanoapte si se opresc în mijlocul bi sericii.

Vohodul mic (Iesirea cu Sfanta Evanghelie)
Diaconul, stând în mijlocul bisericii, în fata preotului si putin în dreapta sa, zice:

Diaconul: Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.

Preotul zice Rugaciunea Intrarii:

Preotul: Stapâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat în ceruri cetele si ostile înge rilor si ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fa ca împreuna cu intrarea noastra sa fie si intrarea sfintilor îngeri, care slujesc împreuna cu noi si împreuna slavesc bunatatea Ta. Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si închi na ciunea, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Dupa rugaciune, diaconul, tinând orarul în mâna dreapta, arata catre rasarit cu mâna dreapta si zice:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, sfânta intrare.

Preotul, binecuvântând catre sfântul altar, zice încet:

Preotul: Binecuvântata este intrarea sfintilor Tai, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Ei se închina de doua ori. Diaconul îi da Sfânta Evanghelie preotului sa o sarute. Amândoi mai fac o închinaciune. Daca însa în biserica este arhiereu(sau la manastire, staret),ei îl înlocuiesc pe preot si diaconul duce Sfânta Evanghelie celui mai mare sa o sarute, sarutând si el mâna acestuia. Dupa ce se termina cântarea, diaconul, stând înaintea sfintelor usi, înalta Sfânta Evanghelie cu icoana Învierii spre popor si zice:

Diaconul: Întelepciune, drepti!

Diaconul intra în sfântul altar prin sfintele usi. Preotul se pleaca catre strani, intra în altar si, luând Sfânta Evanghelie, o aseaza pe Sfânta Masa.

Strana: Veniti sa ne închinam si sa cadem la Hristos. Mântuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu,

(Duminica) Cel ce ai înviat din morti, pe noi, cei ce-Ti cântam Tie: Aliluia.

(în zilele saptamânii) Cel ce esti minunat întru sfinti...

La praznicile împaratesti, în loc de Veniti sa ne închinam..., se cânta stihurile speciale.

Dupa aceasta cântare se cânta troparele si condacele potri vite.

Dupa ce se cânta condacele, diaconul, stând între sfintele usi, cu fata catre credinciosi si, tinând orarul în mâna dreapta, zice:

Diaconul: Domnului sa ne rugam.

Si întorcându-se în dreapta preotului îsi pleaca capul catre acesta.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul zice cu glas încet catre preot:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, vremea cântarii celei întreit-sfinte.

Preotul îl binecuvânteaza pe cap zicând:

Preotul: Ca sfânt esti Dumnezeul nostru si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea, - (Pauza)

La sarbatorile mai însemnate si mai cu seama când slujba se face în sobor, preotul se opreste dupa cuvintele : ... acum si pururea, iar diaconul se apropie de sfintele usi si aratând cu orarul catre icoana Mântuitorului, zice:

Diaconul: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi.

Cei care se afla în altar cânta zicând aceleasi cuvinte.

Diaconul: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi (de doua ori)

De fiecare data, strana raspunde cu aceleasi cuvinte.

Diaconul: Si ne auzi pe noi.

Este de asemenea obiceiul ca cei din altar sa cânte Si ne auzi pe noi.

Dupa aceasta, diaconul, cu glas mare si înaltând orarul, zice:

Diaconul: Si în vecii vecilor.

Când slujeste preotul singur, zice el însusi: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi.

Apoi el cânta singur: Si ne auzi pe noi,

dupa care zice: Si în vecii vecilor.

Strana: Amin. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

În zilele de praznic, se poate zice si alta cântare.

În timpul acestei cântari, preotul citeste în taina:

Rugaciunea Cântarii celei Întreit-sfinte
Preotul: Dumnezeule cel sfânt, Care întru sfinti Te odihnesti, Cel ce cu glas întreit-sfânt esti laudat de serafimi si slavit de heruvimi si de toata puterea cereasca închinat; Cel ce dintru nefiinta întru fiinta ai adus toate; Care ai zidit pe om dupa chipul si asemanarea Ta si cu tot harul Tau l-ai împodobit; Cel ce dai întelepciune si pricepere celui ce cere, si nu treci cu vederea pe cel ce greseste, ci pui pocainta spre mântuire; Care ne-ai învrednicit pe noi, smeritii si nevrednicii robii Tai, si în ceasul acesta, a sta înaintea slavei sfântului Tau jertfelnic si a-Ti aduce datorita închinare si preaslavire: Însuti Stapâne, primeste si din gurile noastre, ale pacatosilor, întreit-sfânta cântare si ne cerceteaza pe noi întru bunatatea Ta. Iarta-ne noua toata greseala cea de voie si cea fara de voie; sfinteste sufletele si trupurile noastre si ne da noua sa slujim Tie cu cuviosie în toate zilele vietii noastre. Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor care din veac au bine-placut Tie. Ca sfânt esti Dumnezeul nostru si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preotul si diaconul se închina înaintea Sfintei Mese de fiecare data când se cânta Sfinte Dumnezeule...

La Slava... Si acum..., diaconul, de la locul lui, aratând cu orarul spre proscomidiar, zice catre preot:

Diaconul: Porunceste, parinte.