+noob

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti, a fost odată un arici ca oricare altul: nici prea mare, nici prea mic, nici prea frumos, nici deosebit de urât, nici tânăr, dar nici bătrân. Și ariciul nostru locuia pe un câmp din apropierea unui sat de câmpie. Avea o viață liniștită: privea răsărituri și apusuri spectaculoase, discuta cu prietenii iepuri sau șoricei, mânca, dormea, visa.

Dar oamenii construiau tot mai mult, luând din zonele sălbatice, iar animalele se înghesuiau tot mai greu în locurile rămase. Ariciul nostru se simțea din ce în ce mai inconfortabil îngrămădit de noii lui vecini. Când privea răsăritul, câte un iepure bătrân ronțăia cu zgomot o tulpină fragedă, iar la apus câte un șobolan îi tăia calea cu prada proaspăt vânată. Dacă încerca să doarmă, câte un arici bătrân sforăia atât de tare de îi era imposibil să închidă ochii. Iar hrana se împuțina periculos de repede.

+rep

+rep

░░░░░░░░░░░░░██
░░░░░░░░░░░░█░░█
░░░░░░░░░░░░█░░█
░░░░░░░░░░░█░░░█
░░░░░░░░░░█░░░░█
████████▄▄█░░░░░███████████▄
▓▓▓▓▓▓▓█░░░░░░░░░░░░░░░░░░░█
▓▓▓▓▓▓▓█░░█░░░█▀█░█▀▀░█▀█░░░█
▓▓▓▓▓▓▓█▀▀█▀▀░█▀▄░█▀░░█▀▀░░░█
▓▓▓▓▓▓▓█░░█░░░▀░▀░▀▀▀░▀░░░░█
▓▓▓▓▓▓▓█░░░░░░░░░░░░░░░░░░█
▓▓▓▓▓▓▓█████░░░░░░░░░░░░░█

+rep